Umorul – doctorul invizibil
Eşti îmbufnat? Stresat?
Suprasolicitat?
Pentru a-ţi recupera bucuria de a trăi şi a-ţi fortifica sănătatea ai la îndemână cel mai vesel remediu.
Umorul este adesea un adevărat „jogging interior” care stimulează întreaga fiinţă. La nivel biologic, râsul are efecte pozitive asupra presiunii sangvine, în facilitarea digestiei, în eliberarea endorfinelor (inamici naturali ai durerii şi anxietăţii) la nivelul creierului, etc. De asemenea, el determină masarea plăcută a organelor interne, fortificarea sistemului imunitar, echilibrarea sistemului endocrin şi creşterea longevităţii.
Vindecarea miracol
Un caz care a atras atenţia medicilor din lumea întreagă este cel al lui Norman Cousins, fost editor al Saturday Review. El a fost internat în spital în anul 1964 cu o boală extrem de rară, mutilantă: colageneza. Fiind diagnosticat incurabil şi externat fără a i se mai da vreo speranţă, Cousins şi a asumat propriul proces de vindecare. Fiind la curent cu cercetările în domeniul medical, aflase despre efectul profund dăunător al emoţiilor negative asupra corpului, astfel încât a considerat că şi reciproca poate fi adevărată.
A împrumutat un aparat de proiecţie şi şi-a prescris singur un „tratament”, constând din filme ale fraţilor Marx şi secvenţe gen “Camera ascunsă”. A studiat toate aspectele bolii sale împreună cu medical său şi a aflat ce ar trebui să se petreacă în corpul lui pentru a se însănătoşi. Într-o carte devenită best-seller în America, “Anatomy of al illness: as perceived by the patient” el relatează:
„Am făcut descoperirea fericită că zece minute de râs adevărat, răsunător, îmi ofereau cel puţin două ore de somn fără dureri.” Deşi boala sa era o maladie a celulelor progresiv debilitantă, sensul de evoluţie al bolii a fost schimbat prin acest sui generis „regim” şi, în timp, Cousins s-a restabilit aproape complet. După ce mărturia victoriei sale a apărut în New England Journal of Medicine, a primit mai mult de trei mii de scrisori de apreciere de la medici din toată lumea. Treizeci şi patru de şcoli de medicină au inclus articolul său în materialele de studiu. Cazul său vorbeşte de la sine despre puterea imensă de vindecare pe care râsul o are, în special atunci când este folosit conştient în scopul vindecării unor boli.
Condiţiile necesare pentru reuşita “tratamentului” par a fi simple: să râdem cât mai des, din toată inima şi să fim cât mai conştienţi de fenomenele care apar în întreg organismul. Puţine exerciţii fizice au efecte benefice pe atât de multe planuri ale fiinţei cum are râsul sănătos, timp de minim jumătate de oră pe zi.
Medicina veselă
Deşi efectele râsului, atât în plan psihic, cât şi fizic, sunt unanim recunoscute, resursele de vindecare ale umorului sunt încă insuficient explorate şi implementate în medicină. Folosit conştient râsul se dovedeşte a fi o forma de terapie extrem de eficientă, care se poate cristaliza ulterior sub forma unei atitudini optimiste faţă de viaţă. Aceasta, la rândul ei, devine un puternic adjuvant în lupta împotriva bolilor, precum şi un important factor profilactic. Voltaire spunea că medicina „este modalitatea de a-l distra pe pacient, în timp ce Natura vindecă boala”. Cultivarea simţului umorului constituie o cerinţă importantă pentru actul terapeutic, atât din perspectiva medicului, cât şi a pacientului. Medicul trebuie să înveţe să râdă cu pacienţii săi, pentru că de cele mai multe ori prezenţa sa este asociatăcu stări de teamă şi îngrijorare. Un medic rece, rigid, pesimist sau care abuzează de termeni de specialitate inaccesibili înţelegerii pacientului trezeşte neîncredere, teamă, uneori chiar deznădejde, deoarece pacientul se percepe ca fiind singur pe “câmpul de luptă”, în faţa unui inamic pe care nu îl cunoaşte (boala de care suferă), dar cu care are de luptat pentru a-şi recâştiga armonia şi echilibrul fiziologic. Dimpotrivă, o persoană tonică, optimistă, este foarte uşor de asociat cu sănătatea, cu credinţa în reuşita tratamentului, iar pacientul vede în doctoral său un aliat puternic în bătălia pentru vindecare.
Doctori optimişti
Cel mai adesea, bolnavul vine la doctor într-o atitudine de maximă receptivitate, având tendinţa de a interioriza atitudinea medicului faţă de boală (fie ea optimist sau pesimistă), modificându-şi astfel – în bine sau în rău – propria percepţie asupra bolii. Prima sarcină a medicului, după ce a stabilit diagnosticul, este aceea de a-I insufla pacientului său credinţa că vindecarea este posibilă, că boala sa este doar o stare trecătoare care trebuie şi poate să fie eliminată cât mai curând. Din nefericire, medicii nu sunt totdeauna conştienţi de impactul pe care atitudinea lor faţă de o afecţiune fizică sau faţă de pacientul însuşi îl poate avea asupra evoluţiei sănătăţii acestuia.
Râsul ca deprindere
Simţul umorului ar trebui de aceea cultivat la fel ca orice altă deprindere necesară profesiei medicale. În acest sens există deja proiecte care au înregistrat un mare succes. Încă din anul 1977 J.Goodman fonda în SUA proiectul HUMOR, propunându-şi două mari obiective: (1) să ajute oamenii să înveţe şi săpractice umorul ca orice altă deprindere şi (2) să “echipeze” diferite categorii profesionale cu această abilitate, în funcţie de specificul muncii lor şi de stilul lor de viaţă. Premisa de la care a pornit era o afirmaţie a lui John F. Kennedy: “Există trei lucruri reale: Dumnezeu, prostia umană şi râsul. Primele două sunt dincolo de înţelegerea noastră. Aşa încât trebuie să facem tot ce putem cu al treilea.” Până în prezent, peste 30.000 de persoane, de diferite categorii profesionale, au participat la aceste programe – desfăşurate sub forma unor grupuri de lucru, cursuri, seminarii de training, servicii de consultanţă etc. Marele merit al unor astfel de proiecte este că modelează atitudini pozitive faţă de viaţă care cresc eficienţa activităţii în orice domeniu de activitate, şi cu atât mai mult în domeniul medical, acolo unde râsul, în calitatea sa de capacitate specifică doar fiinţei umane, se poate manifesta ca un adevărat catalizator al procesului de vindecare.
Zâmbetul interior
Mantak Chia, care a consacrat în lucrările sale tehnica Zâmbetului Interior, se întreba: “De ce, de exemplu, dacă zâmbetul este asociat cu sănătatea, nu există încă medici specialişti în zâmbet şi râs? Dacă Norman Cousins s-a folosit de vechile filme ale fraţilor Marx pentru a râde de cumplita sa boală, colageneza, de ce nu pot medicii şi surorile medicale să folosească energia zâmbetului pentru a ajuta la vindecarea pacienţilor lor? Probabil că spitalele noastre ar trebui să angajeze măscărici şi clovni pentru a face pacienţii să zâmbească. Mai mult, de ce nu a fost folosit râsul în medicina profilactică?” Filmul Patch Adams – un doctor trăznit, care a rulat şi pe ecranele noastre, este o ilustrare minunată a folosirii în sens terapeutic a veseliei. Chiar în cazul unor boli grave şi al unor situaţii dramatice de viaţă, umorul se dovedeşte a fi o sursă de putere pentru cei (aparent) fără speranţă şi o sursă de înţelepciune în cazuri de eşec.
NU ironiei
Umorul sănătos exclude însă râsul superficial, răutăcios sau grosolan. El are întotdeauna un anumit miez, o semnificaţie, presupunând cu necesitate capacitatea de transformare benefică a celor care îl emit sau îl receptează. Aşa cum arăta O’Connel, “Până când umorul nu produce în oameni o cât de neînsemnată creştere, el nu este deloc umor.” El nu este doar o stare de moment: acolo unde se manifestă, el detensionează, sublimează, rafinează, vindecă, deci transformă (într-un mod plăcut şi accesibil).
de Patricia Cihodaru
Rasul sau arta de a dobandi o sanatate perfecta
Rasul este o puternica arma
antistres, care face sa scada tensiunea arteriala. Daca acum este limpede ca la
baza manifestarilor patologice, cum ar fi ulcerul sau infarctul miocardic, se
afla stresul, acelasi stres joaca un rol determinant si in cazurile de aparitie
a cancerului.
La oameni, statisticile arata ca deseori un cancer este detectat la 6-12 luni dupa un traumatism existential major (deces, separare, ruptura, somaj, pierdere de bani etc.) si, cel putin pentru anumiti indivizi, reprimarea capacitatii de a-si exprima utilitatea favorizeaza, de asemenea, aparitia unei stari canceroase.
De aceea, rasul, ca factor de eliberare, de expulzie, de terapie antistres si ca maniera armonioasa de exprimare a dinamismului interior, are cu adevarat rol protector fata de starile canceroase si este un motiv in plus de a tine cont de longevitatea celor care rad. In orice caz, chiar daca unii poate nu sunt atat de convinsi ca rasul creste in mod necesar durata vietii, este indiscutabil insa ca el ii creste calitatea.
Arta de a fi irezistibil
Rasul constituie de asemenea o modalitate importanta de reeducare a functiei sexuale, pentru ca este natural ca stimularile agreabile, mesele bune si glumele bune sa predispuna la dorinta de apropiere amoroasa. Rasul reproduce fazele succesive ale actului sexual si reobisnuieste astfel organismul cu functionarea armonioasa a centrilor sai emotionali si a sistemului nervos autonom.
La fel ca si rasul, sexualitatea implica fiinta umana in intregul sau. In aceasta directie este important sa retinem ca cine stie sa rada poate sa-i faca si pe ceilalti sa rada, iar cine face sa rada seduce, si cine seduce este aproape intotdeauna gata pentru placeri erotice plenare si lipsite de complexe.
Chipul reflecta starea de sanatate
Medicul german Rubinstein a
propus chiar un program de tratament prin ras, menit sa aduca o ameliorare a
starii generale a omului, o senzatie durabila de confort interior, o atitudine
mai destinsa, marirea capacitatii de a face fata stresului, diminuarea
anxietatii, a nervozitatii si a ideilor depresive.
Terapia prin ras este de asemenea utila si in tratarea hipertensiunii arteriale, a insomniei, cefaleei, impotentei, frigiditatii si a ansamblului manifestarilor functionale digestive. Aceasta terapie constituie o abordare globala a individului prin intermediul corpului sau, context in care rasul actioneaza ca element motor al reechilibrarii neurovegetative.
Rasului - care este un element activ, ce constituie simultan o gimnastica, o relaxare si un stimulent intelectual - i se adauga prescriptiile igieno-dietetice amintite in articolele anterioare, precum si invatarea unor tehnici de modificare a comportamentului.
Terapia prin ras permite sa se actioneze asupra bolnavilor pe mai multe niveluri simultan: psihic si fizic, iar daca va fi corelata si cu alte tipuri de modalitati terapeutice naturiste, sansele de succes ale tratamentului vor creste atunci considerabil.
Rasul – un medicament natural
In 1928, James Walsh, un medic american, afirma: "Sanatatea unui individ este direct legata de cat umor are si de cat de mult rade el." Astazi, tot mai multi medici recomanda "cure de ras" pentru a ameliora anumite stari patologice.
In aceasta privinta, medicul
Henri Rubinstein afirma: "Fara ca medicii sa neglijeze ansamblul stiintei
lor si nici Farmacopeea (caci medicina este un lucru serios), ei pot sa
recomande un produs care nu se rontaie si nu se injecteaza, are o piata foarte
buna si este foarte eficace si perfect inofensiv, rasul. Chiar daca rasul nu se
prescrie, medicul trebuie sa stie sa-si faca pacientii sa surada si sa rada in
hohote, sa-i ajute sa-si regaseasca atitudinea optimista si sa-i incurajeze sa
se destinda razand, fie ca aceasta se face printr-un exercitiu directionat in
acest scop, fie prin lectura de texte umoristice sau prin vizionarea de
spectacole."
De altfel, Rubinstein a propus un program de tratament prin ras, programul "Gélos", care dupa parerea lui "aduce cu sine o imbunatatire a starii generale, o senzatie de bunastare, o atitudine mai destinsa, o marire a capacitatii de a face fata stresului, o diminuare a anxietatii, a nervozitatii si a ideilor depresive. Acest program este in mod egal util in tratamentul hipertensiunii arteriale, al insomniilor, al cefaleelor, al epuizarii si lipsei de vitalitate si al ansamblului manifestarilor maladive ale functiilor digestive."
Nevoia de a rade este "inscrisa" in nivelurile cele mai profunde ale structurii noastre genetice. Aceasta este atat de adevarat incat, in ciuda unei anumite abordari rigide din partea dogmaticilor moralei iudeo-crestine, ea n-a putut fi niciodata reprimata.
Bastinasii populatiilor numite "primitive" de catre noi, intr-un mod abuziv si in necunostinta de cauza, cunosc si folosesc - intr-un mod simplu si intuitiv - pana in ziua de azi, binefacerile rasului, caci ei nu pierd nici o ocazie de a-si manifesta, zgomotos si cat se poate de firesc, veselia. Chiar mai mult, la indienii din America de Nord, clovnii-samani aveau functia de a provoca rasul pacientilor, cu scopul de a indeparta spiritele rele responsabile de imbolnavire.
In Japonia, unele intreprinderi pun la dispozitia salariatilor lor o sala speciala, in care troneaza portretul patronului. Astfel, orice angajat care simte nevoia poate sa mearga acolo sa se defuleze, razand si batandu-si joc de patron prin intermediul prezentei sale simbolice din rama, intorcandu-se apoi "racorit" la postul sau.
Pentru a iesi din cercul vicios al bolii, au fost propuse cele mai diverse solutii: psihoterapie, psihanaliza, tratament medicamentos, tehnici de relaxare, terapii manuale... Insa, dupa Rubinstein: "Spre deosebire de aceste tehnici, rasul nu este un simplu medicament din trusa medicului. Este, dimpotriva, un fenomen uman care joaca un rol crucial in manifestarile musculare, respiratorii, nervoase si psihice ale individului."
Sa vedem acum de ce si cum intervine atat de mult rasul in mentinerea functiilor noastre celor mai vitale.
De fapt, actiunea terapeutica a rasului se explica prin influenta sa mecanica, fiziologica, psihica si subtila asupra organelor si structurilor fiintei:
Rasul provoaca eliberarea de endorfine
Endorfinele sunt hormoni
secretati de hipotalamus care poseda o structura chimica analoaga cu cea a
morfinei si au efectul de a creste buna dispozitie si de a induce starea de
placere, alinand durerea si imbunatatind considerabil starea sufleteasca. Rasul
mareste intr-o maniera fenomenala productia lor.
Rasul stimuleaza durabil sistemul nervos parasimpatic
Sistemul nervos parasimpatic are o actiune de incetinire a ritmului cardiac, de diminuare a tensiunii arteriale, de reglare a digestiei, de ameliorare a functiei respiratorii si de control al functiilor genitale. Stimuland functionarea parasimpaticului, rasul provoaca o reducere notabila a efectelor stresului.
Rasul este un stimulator psihic
Rasul ridica o bariera a optimismului impotriva micilor depresii ale vietii cotidiene. El actioneaza impotriva toxinelor psihice si stimuleaza functiile intelectuale.
Rasul actioneaza asupra sistemului muscular
Numerosi muschi sunt pusi in miscare in timpul rasului, iar unele persoane sunt literalmente zguduite de o izbucnire in hohote de ras.
Ori, chiar daca avem uneori tendinta de a uita acest fapt, exercitiul muscular activeaza toate functiile noastre vitale, o clasa de boli fiind tocmai rezultatul direct al lenei si inactivitatii fizice. Un minim de exercitiu fizic este indispensabil: plimbarea de exemplu este o modalitate simpla de a dinamiza corpul si de a-l intretine.
Rasul este el insusi un exercitiu muscular, totodata usor si cu efecte profunde, un veritabil "masaj intern" ale carui rezultate sunt comparabile cu ale oricarui exercitiu traditional bine efectuat. in plus, este mai usor de practicat si mai placut pentru toti aceia carora sportul le repugna.
Rasul este un excelent exercitiu respirator
Exercitiile care actioneaza asupra musculaturii si respiratiei sunt strans corelate, buna parte din beneficiile miscarii in aer liber si cu atat mai mult ale practicii posturilor corporale (asanas) si ale tehnicilor respiratorii (pranayama) yoghine fiind legate de mai buna oxigenare a celulelor organismului.
Respiratia este unul din pilonii sanatatii si putem ameliora sau chiar vindeca numeroase afectiuni pur si simplu reinvatand sa respiram, caci multi dintre noi respira defectuos, lasand deschisa poarta bolilor de tot felul.
Prin dinamizarea muschilor abdominali si toracici, rasul provoaca un salutar masaj al viscerelor si o purificare a organismului si a intregii fiinte gratie unui aport crescut de oxigen.
Norman Cousins, un caz de miraculoasa vindecare prin terapia rasului
In august 1964, Norman Cousins, un jurnalist american, este lovit de o teribila maladie a colagenului, spondilartrita anchilozanta. Medicii ii dau doar unu la suta sanse de vindecare!
Cu acordul si sprijinul unui medic cu spiritul mai deschis, William Hitzig, Norman Cousins refuza sa se resemneze si hotaraste sa abandoneze medicatia si terapia clasica - i se administrau 26 de tablete in fiecare zi! - si sa recurga din toate puterile la cultivarea sugestiei si emotiilor pozitive, in speranta ca ele vor stimula si reface complet sistemul sau imunitar.
In paralel, citind in presa medicala ca o oxigenare insuficienta contribuie la distrugerea colagenului, in vreme ce vitamina C favorizeaza oxigenarea sangvina, el a inceput imediat sa ia doze masive de vitamina C. Convins de virtutile terapeutice ale rasului, Norman paraseste spitalul, instalandu-se intr-o camera de hotel unde isi proiecteaza si vizioneaza cele mai bune filme comice.
Iata ce a marturisit el: "Ideea a functionat. Am descoperit cu bucurie ca zece minute de ras pe rupte aveau un efect anesteziant, imi calmau durerile si imi procurau cel putin doua ore de somn odihnitor. Cand efectul calmant al rasului inceta, porneam din nou proiectorul video si adesea puteam sa inlatur durerile pentru inca o perioada... Era sau nu stiintific sa gandesc ca rasul - si orice emotie pozitiva in general - are un efect benefic asupra chimismului corporal? Daca rasul ar fi avut realmente un efect salutar asupra proceselor fiziologice si asupra fiintei mele in general, trebuia atunci fara indoiala, teoretic cel putin, sa-mi intareasca puterea de a combate inflamatia de care sufeream. Am efectuat prin urmare masuratori asupra vitezei de sedimentare imediat inainte si la cateva ore dupa accesele mele de ras nebun. De fiecare data, aparea o cadere de cinci puncte care, chiar daca nu reprezenta in sine o scadere apreciabila, persista si devenea cumulativa. Descoperind un fundament fiziologic pentru ideea ca rasul este un excelent remediu pentru sanatate, am fost coplesit de bucurie."
In final, Norman Cousins a putut sa-si reia slujba cu norma intreaga la "Saturday Review". El a murit in 1990, la 26 de ani dupa ce a fost "condamnat" de medici...
Indicatiile terapeutiuce ale rasului
Rasul procura intotdeauna o
senzatie de bunastare generala - atat la nivel fizic cat si la nivel psihic -
si numeroase tulburari de sanatate datorate modului nostru defectuos de viata
pot fi astfel vindecate de o maniera cu totul agreabila. Desigur, o astfel de
terapie nu substituie, ci completeaza tratamentele clasice.
Oboseala
Oboseala este flagelul secolului nostru. Din zece bolnavi care consulta un medic, opt se plang ca sunt epuizati nervos, fara a se putea evidentia vreo cauza organica.
Pentru a lupta impotriva oboselii, repausul complet se reveleaza prea putin eficace, iar tratamentele de eliminare a oboselii au adesea doar o actiune temporara. Ajutand pacientul sa-si stapaneasca stresul, incitandu-l sa practice un exercitiu terapeutic potrivit se dovedeste intotdeauna mult mai benefic.
Dupa cum am vazut, rasul produce cel putin aceleasi rezultate ca si exercitiul fizic si astfel permite atenuarea sau chiar eliminarea simptomelor asteniei psiho-fizice.
Astmul
Intr-un mod asemanator tusei, dar infinit mai placut, rasul curata si elibereaza caile aeriene superioare, actionand eficace in domeniul patologiei bronhice si pulmonare.
Astmul este martorul unei ingustari a calibrului bronhiilor, cel mai adesea ca reactie la o alergie. In timpul crizei, sistemul simpatic predomina, dar rasul ajunge sa-i impiedice actiunea activand la randul sau sistemul parasimpatic, care provoaca de la intrarea sa in functiune o relaxare a musculaturii netede a bronhiilor. Astfel, multe crize de astm cedeaza ca prin farmec in fata unui acces nebun (dar complet sanatos) de ras.
Constipatia
Aceasta afectiune cu aparenta benigna poate conduce pe termen lung la grave probleme: epuizare fizica, tulburari hepatice, dureri de cap, probleme cutanate, iritabilitate, scaderea randamentului intelectual, depresie...
Utilizarea prelungita a laxativelor poate cauza dependenta, conducand chiar la constipatie cronica. Provocand un masaj profund al tubului digestiv, rasul intervine ca unul dintre cele mai bune mijloace puse de natura la dispozitia noastra pentru a lupta impotriva constipatiei.
In plus, rasul creste secretia salivei si a sucurilor digestive, favorizand contractiile stomacale si intestinale. Bolul alimentar fiind mai uniform si mai complet digerat, vitaminele si mineralele sunt mai bine asimilate.
Spasmofilia
Atat de frecventa si de descurajanta, aceasta boala se caracterizeaza printr-o tendinta de manifestare a spasmelor musculare si viscerale datorata unei excitabilitati nervoase si musculare anormale. Cauzele sale profunde sunt legate de o predispozitie naturala si un factor declansant, acesta fiind cel mai adesea stresul.
Rasul este el insusi un spasm, dar unul eliberator si tonifiant. Pentru a combate spasmofilia, rasul intervine la doua niveluri:
1. El provoaca o
"furtuna biochimica" binefacatoare in zonele cerebrale care sunt
conexe cu controlul emotiilor, conducand la sublimarea anxietatii.
2. Simultan, rasul antreneaza o relaxare - la nivel cardiac, muscular si vascular - care va contracara excitabilitatea neuromusculara.
Insomnia
Daca suferiti de insomnie, veti avea poate placuta surpriza sa traiti o noapte de somn odihnitor dupa o seara in care v-ati distrat foarte bine. Nu se ascunde nici un mister aici: dupa o seara petrecuta razand, tensiunile dumneavoastra launtrice au disparut si sistemul dumneavoastra muscular este perfect destins. Veti intra rapid intr-un somn profund si de durata.
Astfel, se recomanda tuturor celor care sufera de insomnie si obisnuiesc sa-si petreaca seara in fata televizorului sa-si aleaga cu mare grija emisiunile.
Problemele cardio-vasculare
Aceste probleme sunt adesea grave si necesita interventia medicului.
Anumite tulburari din sfera cardio-vasculara isi au originea in leziuni clar localizate, dar uneori nici o cauza organica nu poate fi decelata si se vorbeste atunci de tulburari "functionale". Cel mai adesea, manifestarile sunt dureroase, iar stresul joaca o data in plus rolul personajului negativ.
Pentru toate aceste tulburari functionale, actiunea preventiva si curativa a rasului este foarte folositoare. intr-adevar, rasul "scutura" in mod benefic sistemul neuro-vegetativ si intreaga sfera cardio-vasculara. La inceput, respiratia si ritmul cardiac se accelereaza, dar curand sistemul parasimpatic preia controlul: muschii se relaxeaza, tensiunea arteriala diminueaza, iar inima incetineste ritmul.
Pe de alta parte, rasul intervine eficace in metabolismul colesterolului gratie stimularii activitatii hepatice si cresterii schimburilor pulmonare, doua mecanisme care contribuie la scaderea procentului de grasimi sangvine.
Durerea
Durerile legate de cauze psihosomatice - precum migrenele, colicile sau durerile musculare - pot din plin profita de efectele curative ale rasului. Aceasta va conduce eventual la suprimarea - cu acordul medicului - a medicatiei antialgice, care in cele mai multe cazuri prezinta neplacute efecte secundare.
Pentru a anestezia durerea, rasul actioneaza in principal pe trei cai:
- prin deturnarea atentiei. Razand, uitam de durere, care drept urmare nu-si mai regaseste decat rareori intensitatea de la inceput.
- rasul creste secretia de endorfine, aceste substante care alina durerea.
- rasul actioneaza asupra tensiunilor musculare. Numeroase dureri sunt legate de o prea intensa contractie musculara. Aici din nou, gratie rasului, sistemul parasimpatic intervine si relaxeaza muschii in cauza.
Ridurile
In enorma panoplie a mijloacelor de lupta impotriva ridurilor, rasul detine un
loc privilegiat. Pentru medicul Rubinstein, rasul "opereaza un veritabil
masaj al trasaturilor fetei, contribuind la mentinerea frumusetii si supletii
si tonusului acesteia si luptand astfel impotriva "buhairii" fetei.
Stralucirea privirii poate fi in acest mod repusa in valoare, odata cu bucuria
de a trai".
Longevitatea
Astazi pare bine stabilit ca exista stranse relatii intre simtul umorului si longevitate. Intr-adevar, daca socotim faptul ca stresul este principalul responsabil de imbatranirea prematura, ce antidot mai bun am putea gasi?
La 21 februarie 1995, Jeanne Calment isi sarbatorea a 120-a aniversare. Si chiar daca gerontologii n-au reusit inca sa patrunda secretele extraordinarei sale longevitati, ei au fost in schimb cu totii izbiti de inalterabilul sau simt al umorului. I se atribuie aceasta vorba de duh, pe care ar fi rostit-o dupa cea de-a 110-a aniversare: "Am un singur rid... dar chiar si pe acesta il calaresc!".